TUDOR ARHEZI

,,CARTEA CU JUCĂRII”

    În această săptămână, l-am omagiat pe marele scriitor român Tudor Arghezi, de la a cărui naștere s-au împlinit anul acesta 144 de ani.

    Poet, prozator și publicist, unul dintre scriitori de referință ai modernismului românesc, dedică ultimii ani din viață literaturii pentru copii. Amintesc aici volumele ,,Carte cu jucării”, ,,Cartea mea frumoasă”, ,,Prisaca”.

    Tudor Arghezi iubește mult cuvintele. Credea în puterea lor de a schimba lumea, lumea lăuntrică. Cuvintele în viziunea lui schimbă urâtul în frumos, răul în bine, tristețea în bucurie.

    Poeziile sale au bucurat în această săptămână elevii clasei a III - a, de la Școala Gimnazială Căzănești. Aceștia, însoțiți de doamna învățătoare Pocotilă Ștefănița, au cunoscut o parte din universul literar al lui Arghezi, învățând și recitând poeziile acestuia.

    Plecând de la poezia ,,Pițigoii mei”, au descoperit ce este o strofă, din câte versuri pot fi formate strofele, cum se numesc strofele cu număr diferit de versuri, au descoperit sinonimele și antonimele unor cuvinte din text, au despărțit în silabe, au căutat cuvinte cu 2-3-4-5 silabe, au schimbat ultimul vers al poeziei, în funcție de talentul fiecăruia.

    La finalul activității au ascultat poezia ,,Testament”, rostită chiar de autor. Această poezie reprezintă legătura dintre generații. Din dorința de a-și depăși condiția, cartea reprezintă bunul cel mai de preț, pe care un părinte îl poate lăsa copilului său.

,,Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe-o carte.

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine, 

Prin râpi și gropi adânci,

Suite de bătrânii mei pe brânci,

Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă,

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Așeaz-o cu credință căpătâi,

Ea e hrisovul vostru cel dintâi, 

Al robilor cu saricile pline

De osemintele vărsate-n mine.”