Prima atestare documentară a Căzăneștilor din Ialomița, datează din 31 august 1596, când Mihai Viteazul întărea lui Nica, al doilea vistier, ocina la Urăți(Colelia, mai târziu),în drumul Căzăneștilor. Fosta moșie megieșească, era amintită ca ajunsă în proprietatea lui Iane zaraf, de la care cumpărase mănăstirea Căldărușani, la 5 septembrie 1641, când se făcea hotărnicirea ei, odată cu Cerveni, de către boieri luați de Socol vel clucer; se făcea atunci precizarea că avea 760 stânjeni.
La 30 aprilie 1652, voievodul Matei Basarab, poruncea celor doisprezece boieri trimiși de el, toți ialomițeni(Udrea clucer din Rasciori, Vuia Iuzbașa din Hurezi, Drăghici iuzbașa, Necula iuzbasa, Coica spătar și Dragomir portar din Cerveni) să ”aleagă” moșia din Căzănești, cumpărată de la Iane zaraful din București și să o lipească de moșia pe care mănăstirea o avea deja.
La 14 mai 1652, când boierii hotarnici găseau 130 stâjeni de moșie la Căzănești, se făcea precizarea că Iane zaraful cumpărase, mai devreme, acea parte de moșie de la Neagoe logofăt, fiul lui Marco logofăt. La 2 iunie 1652, voievodul împuternicea pe egumenul Varlaam să ia din restul moșiilor lui Iane zaraful, moștenite de fiii săi, pentru că mănăstirea plărise 132 ughi(galbeni) și se găsiseră doar 130 stânjeni la Căzănești, valorând doar 32 ughi.
In 1677, hrisovul voievodului Gheorghe Duca, amintea că Dima slugerul călcase și hotarele moșiei Căzănești a mănăstirii.
La începutul secolului XIX-lea, moșia Căzănești era proprietatea marilor boieri Văcărești, de la care, mai târziu, a cumpărat-o Gh:Gr. Cantacuzino.
Bibliografie - Catalogul documentelor Tării Românești din Arhivele Naționale - Vol.VII.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu